ETAPA 1 – SuperBlog2008
Stiri | September 15, 2008 at 11:14 amAstăzi 15 Sept 2008 începe şcoala. Este o zi mohorâtă, ploioasă şi rece. Din fericire tot astăzi începe cel mai mare concurs din istoria blogurilor din România: SuperBlog 2008.
După multe săptămâni de înscrieri a venit vremea să anunţăm prima etapă din cele 20. Şi această etapă este doar pentru a ne cunoaşte mai bine.
Ce aveţi de făcut: comentaţi în cadrul acestui articol despre blogul vostru. Mai exact răspundeţi la întrebarile: De ce scrieţi pe blog? (ce motivatie aveti) si Ce trafic aveti? (estimativ. Este o intrebare optionala, nu conteaza in concurs dar e buna pentru statistici) Daca aveti mai multe bloguri in concurs trebuie sa comentati pentru fiecare dintre ele.
Toti cei care raspund până pe data de 1 Oct 2008 au 20 de puncte!
PS: Orice alt comentariu care nu are legătură cu această cerinţă o să fie şters. Pentru orice comentarii legate de acest concurs folosiţi postul acesta
Dacă nu aţi reuşit să vă înscrieţi până astăzi în SuperBlog 2008: mai puteţi să vă înscrieţi până pe data de 15 Octombrie dar doar la recomandarea unui blog deja înscris. Fiecare blog înscris până astăzi are dreptul să recomande 3 bloguri! Prin urmare nu mai pierdeţi timpul şi contactaţi un blogar dintre cei deja intraţi în competiţie.
Tweet This
Save to delicious
Stumble it
Scriu pe blog pentru ca imi place sa scriu si pentru ca ma simt bine cand zic ce nu-mi convine. Plus ca ma ajuta sa tin minte ce am facut si cand.
Trafic? Depinde de zi si despre ce scriu – in unele zile cate 200, in altele (ca zilele LHC-ului) cate 1000…
Scriu pentru ca exist. Scriu ceea ce simt. “Scriu pentru ca nimeni nu asculta.” Scriu cu speranta ca o viata mai buna va reveni pe meleagurile locuite de romani.
Trafic ? Suficient pentru a transmite mesaje. 26 in medie pe zi spune statistics.ro…..
@victoria casian – Nu ai vrut cumva să spui că tu copiezi idei de la alţii, şi de la ele produci un conţinut ce s-ar dori original? Cred că asta era formularea, nu că ai scrie ceva.
Eu scriu pe blog deoarece am o placa de baza ASUS cu un procesor AMD,un router de la EDIMAX si un monitor SONY pentru a vedea mai clar cum imi scaneaza BIT DEFENDER-ul virusii. PROOPTIKI…am stranutat. Ma simt cam racit, dar nu-i nimic, furnizorul solutiilor complete EMAG o sa-mi zica ce sa fac, daca nu, intru pe MAGAZINULTAU si compar produsele cu cele de pe OKTAL sau MARKETONLINE. Um…ARIGO, arigato, nu mai stiu cum se spunea, dar o sa ma opresc pe la ONE STOP sa vad daca se aseamana cu ONSITE. Ah, mi-a picat netul, nu-i nimic, citesc un XTREM PC sau ma uit la mondenii pe PRIMA TV. Mi-a picat si cablul, eh, asta e…ma pun sa ascult un SMART FM sau RADIO LYNX caci de 121 nu se poate pune problema astazi. Mi-a venit netul, ia sa intru pe PCNEWS si sa vad ce se mai vorbeste despre SWISS PLAN.
Dar serios vorbind, scriu pe blog deoarece am multe de zis din cand in cand si imi place sa relationez cu unii oameni. De asemenea imi place sa fiu informat si sa informez plus ca daca mi-as face si o mica reclama a personalitatii ar fi bine, cel putin interesant. Motivatia se mai schimba atunci cand mai trag altii de mine sa mai scriu cateceva despre anumite subiecte sau cand imi apreciaza articolele. Traficul meu este de vreo 150-200 de afisari pe zi. Nu e mult dar nu prea ma intereseaza aspectul tehnic al blogului. Stiam de bloguri de mult insa de acum un an mi-am facut si eu unul, pentru a incerca sa vad daca iese ceva bun. Aparent a iesit ok si am reusit sa informez pe unii, sa fiu vorbit de altii si sa fiu apreciat de cativa.
De ce scriu pe blog? Buna intrebare… nu stiu.. sincer nu stiu.. a inceput din pura curiozitate, lipsa de ocupatie.. dar apoi a devenit ca un virus. Nici nu-mi dau seama ca si incep sa postez ceva.. despre ce scriu?? despre tot.. de la aberatii lirice, la stiri despre orasul in care locuiesc (comentate acid) pana la prostia cotidiana din jurul meu..
Nu o scriu pentru trafic si nu incerc sa-mi cresc numarul de vizitatori (acum am in jur de 60-65 pe zi), ci o fac din placere sau sa ma calmez.. decat sa dau in cap la cineva pe strada, mai bine scriu pe blog..
cheers:D
O intrebare interesanta…
Am auzit de termenul “blog” undeva la inceputul anului curent.
Primul blog citit de mine a fost cel al lui Buddha si ceea ce m-a atras in blogosfera a fost posibilitatea de a avea un loc al tau si posibilitatea de a-ti face prieteni/dusmani noi.
Traficul nu ma mai prea intereseaza asa mult in ultimul timp. Scriu pentru mine si cei carora le place ceea ce “vad” eu. Oricum pentru curiosi am in jur de 50-100 unici/zi ..
Scriu pe blog pentru ca simt adeseori nevoia sa imi exprim parerea, iar blogul a aparut la momentul potrivit, scriu pentru ca imi place sa impartasesc si altora din experientele mele.
scriu pe blog din mai multe motive:
am început din amuzament, apoi mi-am dat seama ca e noua libertate, si mai apoi am început sa cunosc diverşi oameni cu diverse meserii, unii dintre ei mi-au devenit dragi, au început sa apară linkuri umane intre mine si cei care comentează pe blogul meu. Mult mai târziu am descoperit ca îmi face plăcere sa recitesc unele însemnări de-ale mele, imi aduc aminte perfect de starea pe care o aveam când le-am scris.
Alt motiv ar fi ca îmi place sa cotrobăiesc prin blogurile altora, mi-am zis sa fiu fair-play si sa scriu si eu ce-mi trece prin cap, sa poata si ei cotrobăi pe la mine. Traficul este in jur de 200-250.
[...]e bine să vezi cât de prost erai sau cât de prost ai ajuns. Poate te prinzi şi unde-a fost declanşatorul pentru a-l anula sau pentru a-l utiliza iar din nou.[...]
Na, ca nu fusei atent si trecui cu vederea “in acest articol” si scrisei raspunsul pe blog si dadui link aci.
Intrebare catre cei de la pcnews: trebuie sa-i mai dau c/p la ce-am scris pe blog sau se accepta link-ul dat in postul anterior?
de ce scriu pe blog?
ca sa nu mai repet articolul meu de pe blog din 29 ianuarie 2008, in care explicam de ce am blog, spun doar ca scriu pentru ca astfel ma simt libera sa-mi exprim gandurile, parerile, dorintele, nervii…asta imi place sa fac, doar asa pot sa ma exprim cel mai bine.
Este o dovada de mare curaj sa ai un blog, ceva asemanator unui jurnal, in care sa poti sa scrii intr-adevar ceea ce simti, asa cum simti, fara sa-ti fie teama ca x sau y va citi respectivul articol si vei fi aspru criticat…
scriu pentru ca asa imi place sa fac, pentru ca asta stiu sa fac si pentru ca asta vreau sa fac.
trafic? hmmm aprox 200/zi, ceva de genul.
http://raluka-fa-teauzit.blogspot.com
“29 ianuarie 2008
de ce am blog !?
multa lume vorbeste de faptul ca acum toti fraierii au blog;
k este o moda infantila;
k se scriu multe tampenii pe aici; etc…
oare asa sa fie?
nu cred, sincer
si totusi daca asta crezi despre bloguri si bloggeri, de ce intri sa mai citesti astfel de articole?
pentru ca iti plac, dar nu vrei sa recunosti
pentru ca ii admiri pe cei care scriu liber, iar tu nu poti sa o faci(indiferent care ar fi motivul)
pentru ca …astepti ceva; cauti ceva…???
eu una scriu ceea ce simt; scriu ceea ce imi doresc
consider ca de multe ori este greu sa spui in fata lucruri dure sau cuvinte dulci(depinde de situatie); nestiind care este reactia celorlalti; si atunci iti descarci sufletul scriind…
si de ce sa scrii intr-un jurnal pe care pur si simplu il arunci intr-un sertar, cand poti sa scrii pe o pagina de net, si sa astepti comment-uri, si sfaturi,
si … poate ca cei carora le-ai batut apropouri in articolele tale le citesc si stiu ce au de facut: sa se fereasca sau din contra sa se apropie…
ar trebui sa fie admirat modul acesta de a-ti exprima sentimentele; nu criticat
mai ales ca nu stii niciodata cine le citeste si la ce se poate ajunge de la cateva cuvinte scrise pe blog; insa acesta este un risc pe care fiecare si-l asuma in felul sau;
este o mare dovada de curaj si de dezinhibitie faptul ca iti expui trairile in cateva cuvinte pe care le postezi pe net sa fie citite mai apoi de prieteni si/sau de persoane necunoscute tie(de cele mai multe ori) …
este un mod frumos, interesant de a te descarca; de a spune ce gandesti
iar cei care nu sunt de acord cu aceasta asa numita moda; sa nu mai citesca articolele de pe bloguri;
iar cei care inca mai au ceva de spus, sa se simta liberi sa posteze in continuare articole frumoase si intelepte pe blog
:* ”
blogul meu este viata mea, si asta este tot ce ma motiveaza sa scriu pe blog
fiecare articol de pe blog reprezinta o parte din viata mea
Blogul este viata mea, tot ce am scris in articole face parte din mine si sunt absolut adevarate…scriu doar ceea ce cred, si despre ceva in care cred
ca sa nu repet articolul din 29 ianuarie, blogul este parte din mine, prin el simt ca am libertatea de a spune tot ce simt, tot ce gandesc, tot ce doresc
trafic: cam 200/zi
raluka-fa-teauzit.blogspot.com
Intre o zi de munca si o iesire seara la o bere mai vine si randul calculatorului sa se bucure de prezenta mea. Si nu oricum, in principiu citind diverse bloguri mai mult sau mai putin cunoscute sau celebre. Vazand amploarea pe care o capata fenomenul blogging-ului la noi, am ales sa scriu si eu un blog. Ce fel de blog mi-as dori? – a fost prima intrebare pe care mi-am pus-o. Nu as dori nici un blog prea personal, pentru ca uneori viata mea poate parea plictisitoare; nu mi-as dori nici un blog prea generic, pentru ca as intalni ipostaze mai putin placute, in care as fi catalogat gresit de catre unii. Am ales calea de mijloc, zic eu, un blog pe care pun nu ce traiesc, ci doar ce inmi place din ce traiesc. Pentru mine, blogul este intr-un fel jumatatea plina a paharului. Asa sper sa fie si pentru cei aproximativ 25 cititori zilnici… O zi buna tuturor!
scriu pe blog pentru ca imi place sa scriu. e un exercitiu de stil. in al doilea rand blogul meu personal este spatiul meu personal, campul meu de joaca. acolo scriu doar despre anumite lucruri, are un parfum pierdut de adolescenta, imi satisface aceasta placere. am aproximativ 20 de cititori zilnic, ceea ce nici nu ma bucura peste masura, dar nici nu ma intristeaza. blogul l-am facut pentru mine, pentru latura mea artistica si implicit usor exhibitionista. asadar, scriu pentru mine si scriu cand am timp. uneori de 3 ori pe zi, alteori de 3 ori pe luna.
De ce scriu pe blog?
Totul a pornit intr-o zi in care mi-am gasit masina zgariata in doua locuri dupa 10 minute de stationare in parcarea de la Howard Johnson. Era cam a treia oara in 6 luni cand mi se intampla asa ceva si ajunsesem in pragul unei crize de nervi. Imi venea sa decorez cu ranga cam tot ce imi iesea in cale. Dar, in loc de a da frau liber impulsurilor ancestrale am zis ca ar fi mai intelept sa dau frau liber vorbelor pe un blog. Un blog despre Bucuresti, despre flora si fauna care il populeaza.
Desigur nu m-a tinut prea mult. De fapt nu m-a tinut mai deloc. Dar, dupa o perioada am revenit si am mai dat drumul cate-o doza de scris. Intai a fost despre Bucuresti. Despre Bucuresti asa cum il percep eu. Apoi a inceput sa fie despre calatorii. Despre calatoriile mele. Si incet, incet a ajuns sa fie despre mine. Doar despre mine. Sa fie spatiul in care eu ma joc de-a scrisul ori de cate ori am chef si, foarte important, ori de cate ori am timp. Adica foarte rar. Totusi, perseverez. Poate intr-un final voi reusi sa scot din nou Bucurestiul la rampa …
Ce trafic am? Aaaa, zero?! Ma rog, nu chiar … Sa zicem ca vreo 3 pe zi … Adica eu, prietenul meu (pentru ca e constrans prin fisa postului) si … cate un ocazional care se nimereste la mine pe blog cautand altceva … De fapt nici nu ar avea cum sa fie altfel. Pentru ca nu scriu pentru trafic ci pentru mine. Scriu rar si nu despre subiecte “incendiare”, generatoare de controverse, polemici si, implicit, trafic. Nici nu las comment-uri pe zeci de bloguri numai ca sa “fur” cititori. In general comentez pe alte 2-3 bloguri care au intrat in … “the circle of trust”. Si atat. Deci no traffic for me, please
.
Over and out.
Blogul este pentru mine un mod de exprimare, un mod de a-mi descatusa energia, de a-mi elibera sentimentele captive intr-o viata mult prea scurta… Consider ca am ceva de spus si scriu in primul rand pentru mine, despre mine si apoi despre altii. Nu fac ceva extraordinar dar este ceva care conteaza si ma intereseaza. Scriu de cate ori am ocazia si vreau sa impartasesc o bucatica din sufletul meu celor care citesc blogul. Ca vizitatori am undeva pe la 50 zilnic…
Daca ma intreaba mama – ca sa continui eseurile de olimpica la literatura romana, recuperarea coilariei-adolescentei ratacite?
Daca ma intreaba seful – ca sa mai evadez din rutinele zilnice…
Daca ma intreaba copiii – ca sa-i “povestesc” si pe ei, pentru viitorul acela atat de incert cand vor cauta clipele de acum cu nostalgie, clipele cand erau de-a binelea copii…
Daca ma intreaba cea mai buna prietena – ca sa cunosc oamenii ce impartasesc gusturi, placeri, impalpabile comune…
Daca ma intreaba iubirea pierduta – ca sa-i trimit mesaje aburite si inefabile…
Daca ma intreaba un cunoscut – ca sa comunic…
Daca ma intreaba un necunoscut – de aia…
Daca ma intreb io pe mine – din preaplin, uneori, din preagol, alteori…
Daca ma intrebati voi raspund asa: de ce nu?
Verificare.
“Unii oameni simt nevoia acuta de a bea ceva, altii de a fuma, altii de a face sex. Le simt si eu, dar nu la fel de presante precum nevoia de a scrie. Nu am stare si caut mereu ceva. Iar scrisul ma ajuta sa imi ostoiesc neastimparul, sa ma concentrez la ceva si sa stau locului pentru o vreme. Cele mai grele clipe le-am trecut in viata prin scris. Cele mai frumoase le-am fixat in amintire tot prin scris. Pe vremuri scriam pe foi de hirtie. Acum scriu pe blogurile mele…
Pentru ca traficul e doar estimativ, eu estimez ca aproximativ 2000 de oameni citesc blogul meu, in timp ce alte citeva mii il comenteaza liber in pauza de tigara. Si chiar daca nu ar fi atitia – cifrele sint estimative, nu – ma bucur ca exista si cei care sint. Eu scriu pentru oameni si imi pasa ce trafic acum, doar ca nu gasesc subiectul care sa fie suficient de popular si de elvat in acelasi timp. Asa ca scriu diverse lucruri care sa fie pe placul milioanelor de viitori cititori!”
“Pentru că pot!
V-am zis deunăzi despre concursul ălora de la pcnews. Cu q cu vai au reuşit şi ei să-l demareze. Până acum am aflat de la Constantin că deja s-a ajuns la etapa a 3-a, iar eu nu ştiu nici măcar în ce grupă sunt, că cică ne-au împărţit. Aşteptam un mail cu datele respective ( cerinţe etape, nr- grupă etc ), nu să caut ameţit în loc să creiez!
Găsii timp să intru pe site. Am dat şi de prima probă. Că cică de ce scriu. Momentan… de plăcere, că n-o fac nici pe bani, nici contratimp. Mint! La concursul ăsta mă presează timpul, deci o excepţie ce confirmă regula.
Aşa… de ce scriu pe blog? Că-mi place! Că-i mediu agreabil pentru o defulare subtilă, pentru exteriorizarea unei torturi a talentului, pentru socializare, bla bla bla. Scriu pentru că pot monitoriza altfel unele detalii ale propriei evoluţii. Adică e bine să vezi cât de prost erai sau cât de prost ai ajuns. Poate te prinzi şi unde-a fost declanşatorul pentru a-l anula sau pentru a-l utiliza iar din nou. Pentru ce dreq mai scriu io, ma?… A, blogu’ e bun şi pentru dat la ***ci, ca să mă iecsprim politically correct. Păi da! că orice mediu de socializare reprezintă şi o posibilitate reală de îmbârligat, flatat, impresionat, minunat, vrăjit etc.
Cât despre cititori… ( concursul cere să zic o vorbă şi despre ei ) sunt vreo 60-70 unici. Habar n-am câţi, dar sunt veniţi de pe motoarele de căutare, iar acest lucru e cu dus şi-ntors. Pe de-o parte e de rău, că-nseamnă că nu-s de-ai casei, iar pe de altă parte-mi oferă material de gălăgie pentru articolele legate de keywords.
Deci ca concluzie, cititori e, iar material e când poate mujkii mei.
P.S.: E o plăcere să primeşti feed-back-uri pozitive, ba chiar să fii întrebat de ce nu scrii.”
Pai scriu pe blog din dorinta de a comenta lucrurile ce se intampla in jurul meu, un fel de jurnal online. A inceput de la o necesita de a spune parerea in legatura unor chestii ce mi-ai schimbat felul cum percep prieteniile si a evoluat spre un loc in care imi descarc nervii si inventivitatea pe cei care ma enerveaza/asupresc. Am si unele articole informative in general cu iz hazliu sau de interes general.
Traficul meu pe blog e: cam 1500 incarcari de pagina, vreo 1000 de intrari unice pe luna.
Dupa atitea eforturi sa bag ei eu comentariul meu aici am ajuns la concluzia ca scriu pentru ca sint al naibii de incapatinat! Sa va spun de ce: ce simbata tot ma chinui sa imi public comentariul. Inainte nu imi dadea niciun raspuns. Acum imi spune ca am un comentariu duplicat! Unde o fi el… naiba stie, dar e clar ca eu nu am un instrument potrivit sa il detectez.
Probabil ca dupa ce imi iau ACER-ul din etapa a treia voi fi in stare sa inteleg de ce.
Nu mai estimez nici traficul, ca ma tem ca la final o sa imi dispara iar mesajul si nici nu imi va raspunde nimeni la mesajele pe mail unde m-am inscris. oricum, sigur am vreo 6 vizite zilnice pe mail de la angajati, ca daca nu sare niciodata contorul de 6 ii penalizez ca nu si-au indeplinit sarcina zilnica de a citi meajul meu si de a da si comenturi, stelute si alte alea.
Scriu pe blog deoarece consider ca pot furniza informatii unui public larg, sa le mai ofer o mana de ajutor in anumite probleme de-ale calculatoarelor. Si binenteles, pentru a povesti ceva intamplari de prin viata traite si simtite in diverse moduri.
Cat despre trafic, oscilez intre 90 si 150 de vizitatori pe zi. Multi ma cauta pentru anumite chestiuni cheie ( tv online, programare etc) si sunt vreo 10-15 care ma citesc zilnic.
Pe drumul spre al 100-lea articol, voi păstra cu siguranţă viziunea pe care o am acum despre blogging. Motivaţia mea de acum: articole cu conţinut apreciat de cititori, articole care vor naşte idei care vor trece bariera reticenţei şi vor apărea în coment-urile pe care o să le lăsaţi pe blog. Nu sunt stăpânul adevărului, de asta sunt sigur, dar mă preocupă realitatea şi vreau să aflu părerea voastră, deoarece noi toţi suntem realitatea.
Încercări vor fi o grămadă. Cea mai mare pare a fi marketing-ul. Un content bun despre care nu ştie nimeni nu are valoare. Dar odată ce drumul în sine îţi place, bucuriile care le găseşti pe el sunt doar nişte bonificaţii în plus.
Dacă vrei să vezi cum am ajuns să simt asta, citeste toată călătoria aici:
http://ce-simti.blogspot.com/2008/09/cltoria-spre-al-24-lea-articol.html
Inceputul n-a fost prea usor.
Acum e greu si placut in acelasi timp. Insa asta-i cu totul alta poveste.
Motivatia initiala pentru care mi-am facut blog a fost extrem de simpla.
Am considerat ca am ceva de spus si doream sa castig bani.
Acum am ceva de spus si castig bani…
Nu-i suficient doar sa vrei, e necesar sa perseverezi.
In ceea ce priveste numarul vizitatorilor, acesta variaza intre 1500-3000 vizitatori unici pe zi.
Sa vedem.
Nu e un blog tematic. Nu cred ca pot sa ma gandesc la o singura chestie care sa fie comuna tuturor posturilor – m-am bazat pe ‘feeling’ si n-am tinut neaparat sa mentin o directie anume.
Nu e un blog muzical, desi mi-as fi dorit asta. Obsedata fiind de muzica, probabil ca treaba asta mi-ar fi iesit destul de bine, dar nu cred ca sunt destul de disciplinata inca cat sa facasta pertinent si plus, oricat de mult as asculta, intotdeauna mi se pare ca nu stiu destul.
Nu e un blog personal in ideea ca povestesc prea putin (sau prea rar) chestii care mi se intampla efectiv. Poate pentru ca ma mai citesc si oameni care ma cunosc, poate pentru ca opiniile si comentariile despre diverse chestii mi se par mai relevante decat faptul ca mi-a murit pisica.
Am scris de-a lungul timpului despre orice ma preocupa in punctul cu pricina si banuiam ca ar mai putea sa intereseze sau sa amuze pe cineva. Scriu (stiu ca e cliseu, dar in fine) in principiu pentru mine – ca sa invat sa transmit mesajul pe care vreau sa-l transmit.
Blogul meu are trafic micut, in jur de 200 de hituri per post.
Una peste alta, cel mai mult ‘tin’ la putinii oameni care stiu ca ma citesc tot timpul. Daca stiu ca le-am atras atentia, inseamna ca-s pe drumul al bun
Măcar pentru simplul fapt că libertatea de a deversa scriitură pe net impune ceva exerciţiu critic anterior. Iar de la iluzia acestei libertăţi până la a scrie de dragul scrisului nu este decât un pas. Blogul ca perfecţionare a esteticii personale – şi nu numai – nu poate fi cu putinţă? Mai rar.
Cu siguranţă nu o dată ne-am întrebat “de unde a mai pornit şi chestia asta?”, “de ce a apărut rasa umană?”, “cum s-au născut planetele?”, “care-i faza cu oul şi cu găina? – chiar nu pot cădea de acord o dată pentru totdeauna?”…şi multe alte întrebări care ne trec prin creieraşul nostru ‘ăl-făr’-de-odihnă.
Şi când unii s-au uitat la blogul meu s-au întrebat: “ăsta de unde mai vine?”, iar alţii – cei care mă cunoşteau – s-au întrebat cu o profundă mirare: “ce l-a apucat pe ăsta micu’? A mâncat ceva stricat?”
Ei bine, dragilor, acest blog este o reacţiune la acţiunea unor aşa-zişi “admini”, “cenzuratori”, “ai-ti-şti” care au primit un calculator în faţă (unii şi la propriu!) şi li s-a spus: “Ce nu îţi place, cenzurezi!”. Dar să o luăm mai uşurel…
Ca un om care se doreşte cât de cât informat, citeam şi eu ziarele centrale, sub forma lor electronică. Pentru că o ţară democratică îţi dă şi posibilitatea de a spune ceea ce crezi, aşa şi respectivele ziare dădeau şi dau în continuare posibilitatea de a comenta articolele scrise şi aruncate pe Internet. Până aici, totul e ok. Pentru că aveam şi eu ceva de spus, am facut anumite notiţe la articolele ziarelor. Şi suuurprizzăăăă! La un moment-dat, comentariile mele nu mai apăreau. Nu am înţeles niciodată de ce, pentru că nu am înjurat, nu am defăimat, nu am făcut reclama altor site-uri, servicii sau produse. Scriam după o logică, corect gramatical şi la subiect – poate tocmai astea i-au deranjat! Am fost un cititor normal, dar cenzurat de cei menţionaţi mai sus. Şi atunci, de ce să nu spun eu tot ce am de zis pe site-ul meu? Căci atitudinea lor de “I’m number one, so why bother?” îi va duce, fără îndoială, la sapă de cauciuc. (Dai cu ea în pământ şi îţi ricoşează în freza aia de redneck!)
Bineînţeles că blogul meu nu are traficul lor; şi nici reclama lor. Nici măcar în visele mele cele mai roz nu sper la traficul lor, dar aici nu te va cenzura nimeni! Căci asta face parte din rezultatul Revoluţiei din ’89 – spune ceea ce crezi, fără să-ţi fie frică de cenzură, de bătaie, de muncă silnică la Canal! Traficul meu este în jur de 70-100 de I.P.-uri diferite la fiecare postare nouă, lucru pentru care trebuie să vă mulţumesc! În timp, postarile primesc mai multe vizite de la I.P.-uri diferite, pentru că “umblă vorba în târg!”
Blogul http://www.caineletau.ro a împlinit un anişor! La mulţi ani tuturor!
Onix
Blog: http://fiieficient.com/
Q: De ce scrii pe blog?
Doresc sa schimb lumea in bine
Q: Ce trafic ai?
20-40 de unici pe zi
Blog:
http://fiieficient.com/gfic/
Q: De ce scrii pe blog?
Doresc sa ajut comunitatea fotografilor.
Q: Ce trafic ai?
<10 pe zi
Blog:
http://fiieficient.com/conferinte/
Q: De ce scrii pe blog?
Pot ajuta lumea in care traiesc
Q: Ce trafic ai?
<10 pe zi. Mai mic si decat gfic;
Blog:
http://stirimess.wordpress.com/
Q: De ce scrii pe blog?
Vreau sa informez oamenii despre stiri de messenger.
Q: Ce trafic ai?
Aproximativ 100-200 de vizite pe zi (pageviews).
Blog:
http://cefacacum.blogspot.com/
Q: De ce scrii pe blog?
Simt ca pot informa oamenii despre ce fac in przent
Q: Ce trafic ai?
<10 pe zi
Blog:
http://grupuridediscutii.blogspot.com/
Q: De ce scrii pe blog?
Grupurile de discutii merita blogul lor
Q: Ce trafic ai?
<10 pe zi
Blog:
http://blog.360.yahoo.com/blog-IVobiZg.RKS1E4×5PXPz
Q: De ce scrii pe blog?
Itsy si Bitsy au multi fani. Eu sunt unul.
Q: Ce trafic ai?
<10 pe zi
blogul de 360 a intrat in spam
Am pus si commentul asta cu blogul de la yahoo
Scriu pentru a compensa, poate, faptul că nu fumez. Trebuie să am şi eu un viciu, nu? :] Chestie de sentiment. Las totul să curgă de la sine, ca aerul răcoros care pătrunde dimineaţa pe ferestrele larg deschise. Poate de aceea mi-am amintit abia acum de acest concurs. Poate de aceea am doar 20-30 unici pe zi, 50-100 în zilele “active”. Dar când suferi de o patimă grea nu te gândeşti la “repercusiuni”…
De ce scriu pe blog? Pur si simplu pentru o idee mai veche concretizata candva intro revista lunara. Care idee? Pai, sa reusesti sa aduni la un loc atata informatie legata doar de software-ul educational si presarata pe ici pe colo cu stiri de ultima ora din domeniul divertismentului digital instructiv, casnic si ludic, sa o structurezi, sa o cataloghezi si sa o cuantifici in unitati pe scari nominale de masura, cu punctaje si procente etc. etc. etc. Sa o pui pe hartie si sa o imprastii in populatie alaturi de un suport digital demonstrativ. O informatie esentiala, cred eu, alături de invitatia de a dezbate în forum deschis problematica respectivă, pentru etapa de transformare pe care o parcurg toti cei implicati in sistemul educational romanesc, fie acestia profesori, parinti, elevi sau femei de serviciu. Un fel de Wikipedia specializata doar pe software educational. Singura diferenta consta in faptul ca acum s-a schimbat suportul. Am devenit perfect ecologic, din acest punct de vedere, fara sa mai trebuiasca sa aud de “ozoane fisurate” la fiecare copac tăiat cu drujba, doar pentru a face hârtia şi a transmite informatia la populatie. Asta este. Un blog de nisa, optimizat pentru Google, cu PR-ul de 4 si cu o variatie de 10/50 de vizitatori pe zi, cum le-ar place altora sa spuna. Depinde de sezon. Eu ma multumesc, in schimb, sa-i spun simplu: blog de software educational.