Conform legii, în România contractele de servicii de comunicaţii electronice (telefonie, internet sau televiziune) se încheie pentru o perioadă minimă care nu poate depăşi doi ani. Furnizorii au însă obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor şi oferte cu o perioadă contractuală minimă de până la 12 luni. Utilizatorii pot rezilia contractul fără plata unor penalităţi de reziliere anticipată numai după expirarea perioadei minime contractuale.
Reclamaţiile primite de ANCOM arată faptul că noţiunea de perioadă minimă contractuală nu le este familiară tuturor utilizatorilor şi că nu toţi înţeleg cum îi afectează această clauză în momentul în care decid să înceteze un contract de servicii de comunicaţii electronice.
Perioada minimă contractuală sau durata contractuală iniţială este acea perioadă pe cuprinsul căreia utilizatorii nu pot rezilia contractul încheiat cu un furnizor de servicii de comunicaţii decât cu plata unor penalităţi, cu excepţia cazurilor în care utilizatorii solicită rezilierea ca urmare a modificării unilaterale a contractului de către furnizori. Furnizorii stabilesc o astfel de perioadă contractuală pentru a-şi asigura recuperarea cheltuielilor în cazul ofertelor comerciale care cuprind anumite beneficii suplimentare pentru utilizatori (precum telefoane gratuite sau la preţ redus, tablete, console de jocuri, planuri tarifare promoţionale, instalare gratuită a serviciilor etc.).
Pentru a proteja utilizatorii, legislaţia telecom stabileşte două praguri pentru perioada contractuală minimă: 12, respectiv 24 de luni. Furnizorii de comunicaţii nu pot încheia cu utilizatorii contracte cu o durată iniţială mai mare de 24 de luni. Ei sunt în acelaşi timp obligaţi să aibă şi oferte cu o durată iniţială mai mică sau egală cu 12 luni. De regulă, contractele cu o perioadă iniţială mai mare de 12 luni presupun beneficii suplimentare pentru utilizatori faţă de cele cu perioada iniţială mai mică de 12 luni. Aceste prevederi legale se aplică automat în cazul persoanelor fizice şi la cerere în cazul persoanelor juridice.
Utilizatorii care doresc rezilierea unui contract de servicii de comunicaţii electronice trebuie să verifice dacă a expirat perioada minimă a contractului, iar în caz contrar, care sunt sumele pe care ar trebui să le plătească pentru încetarea contractului (de exemplu, echivalentul valorii abonamentului pentru lunile rămase până la expirarea perioadei minime). Acest lucru este valabil şi pentru persoanele care doresc să-şi porteze numărul de telefon, având în vedere că prin depunerea unei cereri de portare solicită automat şi încetarea contractului cu furnizorul din reţeaua căruia vor să plece.
Perioada contractuală minimă nu trebuie confundată cu durata totală a contractului. Astfel, după expirarea perioadei contractuale minime, contractul se va derula în continuare pe o perioadă nedeterminată sau se va prelungi succesiv cu perioade egale cu perioada contractuală minimă, în funcţie de prevederile concrete ale contractului, dacă abonaţii nu solicită încetarea acestuia. În această situaţie, renunţarea la contract se face fără plata unor penalităţi pentru că durata minimă contractuală a expirat.
Cele mai recente date ANCOM arată că, la data de 31.12.2013, în România existau 8,6 milioane de conexiuni la servicii de acces la internet în bandă largă pe bază de abonament (dintre care 3,8 milioane erau conexiuni de acces la internet la puncte fixe, iar 4,8 milioane reprezentau conexiuni de acces la internet la puncte mobile), 9,6 milioane de abonaţi la servicii de telefonie (dintre care 4 milioane reprezentau abonaţi la servicii de telefonie fixă, iar 5,6 milioane erau abonaţi la servicii de telefonie mobilă) şi, respectiv, 6,4 milioane de abonaţi la servicii de retransmisie a programelor audiovizuale furnizate contra-cost.
